Ce poate fi mai banal decât o ușă?! Intrăm și ieșim pe uși toată ziua. Întrebarea este însă...ne-am uitat vreodată cu atenție la uși? Sunt subansambluri constructive funcționale, da dar...depinde de noi să le facem coerente, frumoase, să le integrăm în arhitectură, să le aducem la scara spațiului pe care îl deservesc (știu eu ce spun, aici... dar e de povestit la o cafea, nu ca prefață a unuia din cele mai vechi articole pe care le-am scris).
Pentru arhitecți mai există o provocare, când e vorba despre uși: ce vedem când deschidem ușa: un spațiu studiat, generos sau...intrarea la baie ? Sigur că uneori este esențial să ajungi urgent la baie dar nu ar trebui ca acesta să fie cazul general și în nici un caz nu așa am învățat în Școală: când deschizi ușa trebuie să vezi un spațiu nu un perete (dacă mai ai și probleme de claustrofobie...om te-ai făcut!)
Iar modul în care se notează, se măsoară, se descriu și se deschid/închid ușile trebuie bine cunoscut, altminteri există riscul să nu se potrivească. De ce? Pentru că din neștiință se pot comanda uși care să se deschidă altfel decât a propus arhitectul prin proiect și care nu s-ar potrivi sau nu s-ar putea deschide în spațiile respective fără să lovească alte elemente constructive.
Pentru ca totul să fie perfect, sensul de rotire standardizat în România este diferit de cel din Italia (de exemplu) așa că o mică neatenție - foaia de ușă se rotește către dreapta sau se rotește către stânga; se închide sau de deschide - poate să se traducă în bani cheltuiți anapoda, pe uși inutile. Cine plătește? Teoretic...cine greșește. Practic...mai discutăm...
