Eeee...acu' nu tre' s-o luați ad-literam: e-vi-dent că bambusul nu e oțel. E un soi de iarbă super-deșteaptă care ”știe” să fie orice: de la bețișoarele chinezești la structuri pentru...lucrări de artă (că podurile se încadrează la lucrări de artă).
V-aș mai povesti eu despre bambus dar...nu mai bine citiți dumneavoastră articolul, că este chiar interesant? L-am recitit acum și, sinceră să fiu, cam uitasem unele din poveștile de acolo. De fapt...citiți-le pe toate, că acesta este al treilea din serie.
Da, la el acasă este un material de construcție cu totul remarcabil așa cum și pluta este, la ea acasă, un material ecologic. Problema e că până ajunge la noi traversează jumătate din mapamond și acest lucru îl face să-și mai piardă din patalamaua de ”prietenos cu mediul”.
La câte restaurante cu mâncare exotică au apărut...sigur ați mâncat muguri de bambus (vedeți de ce am intitulat eu articolul ”Bambusul, oțelul vegetal”?).
Poate nu știți că este folosit și în medicină: este anti-iflamator, anti-fungic, anti-oxidant. Intră în compoziția produselor de îngrijire a pielii sau părului...
Acuma...nu vă repeziți în restaurantele chinezești să mâncați muguri cu bețișoarele de bambus că sigur nu vi se îndesește părul din atâta lucru: există vreo 1500 de specii și unele sunt toxice pentru consumul uman dar nu și pentru realizarea altor produse... Vedeți? Tot la construcții ajungem :-).
