”Blocuri de sticlă... altfel” se referă la un sistem de pardoseli apărut - cum altfel?! - ca răspuns la nevoia de a asigura luminarea directă a unor spații întunecoase. Și nu de ieri-de azi ci de circa o sută de ani. De ce să aprinzi lumina, ziua, când acest serviciu poate fi asigurat de prietenul nostru, soarele, gratuit? Că doar nu acum s-a inventat eficienta utilizare a energiei în clădiri! ZEB? nZEB sau alte grupări de litere care abreviază reducerea consumului de energie în clădiri sunt doar o ambalare contemporană a unor principii știute... de când lumea. Întotdeauna geniul arhitectului a însemnat nu doar firmitas - utilitas - venustas ci și găsirea de soluții referitoare la costurile de exploatare ale clădirilor, adică un fel de ”îmi permit să folosesc?” nu doar ”cât mă costă să cumpăr?”
În ultima vreme (recunosc, cam de când m-am apucat să scriu cartea Architectural Design Strategies for Saving Energy in Buildings. An Architect's View pe care o puteți cumpăra de la editura Springer https://link.springer.com/book/10.1007/978-3-031-73541-7) mă bântuie ideea că, din păcate, nu ne dăm interesul de a înțelege modul de a gândi al celor care au construit înaintea noastră (și, cu regret, constat că adesea au construit mult mai bine decât o facem noi). Cred tot mai mult că nu se repezeau cu capul înainte ci acționau într-o foarte temeinică cunoaștere a legilor naturii, maximizând efectele pozitive ale soarelui, apei, aerului, pământului.
... și din aproape în aproape ajungem la subiectul acestui articol: Blocuri de sticlă... altfel. Adică la integrarea, în planșee din beton armat, a unor corpuri din sticlă care să permită luminarea naturală a subsolurilor. Noi nu prea le mai avem (din păcate). Furia demolatoare a avut grijă ca ele să dispară. Alții nu numai că le-au păstrat ca principiu dar le-au translatat, din spațiile exterioare, în interior, la supante și galerii.
