Ana-Maria Dabija
Filtrarea și multiplicarea luminii asigură calitatea spațiului interior

Filtrarea și multiplicarea luminii

Sursă: O casă pentru fiecare
Editor: arh. Cristina Sandulescu
An: 2008
Număr: 1
Pagini: 56-63

Filtrarea și multiplicarea luminii reprezintă una din modalitățile de asigurare a calității vizuale a spațiului interior. Există sisteme relativ ieftine, și aș spune la îndemâna tuturor, pentru a da impresia de spațiu mai mare. Mobilarea „deșteaptă” e unul din acestea; utilizarea culorilor - nuanțe, anumite combinații cromatice sau de aspect al suprafeței finite - reprezintă o altă modalitate. În perioada Renașterii era frecventă pictarea tavanului sau a unor pereți cu scene în perspectivă (s-a și descoperit desenul în perspectivă în această perioadă), pentru ca spațiile să pară mai adânci sau mai înalte. Unul din cele mai remarcabile exemple în acest sens este biserica San Satiro din Milano unde Bramante a combinat desenul în perspectivă cu foarte rafinată modelare în ipsos a ”arcadei” ltarului care, frontal pare a avea adâncime în vreme ce din lateral se vede... păcăleala (sau, mai elegant spus, artificiul).
O altă modalitate de „mărire” a spațiilor a fost utilizarea oglinzilor: camera se dublează în aparență, cu imaginea reflectată de acest tip de sticlă acoperită cu peliculă metalică (iar Sala Oglinzilor de la palatul Versailles este un exemplu ”clasic” pentru proiectarea unor spații care trebuie să pară mai ample și generoase).
Oglinzile însă au mai adus o îmbunătățire în perceperea spațiului interior al clădirilor: nu se dublează numai dimensiunile încăperii (în aparență, evident, că iluzia se încheie brutal dacă atingi suprafața oglinzii), ci și cantitatea de lumină. Problema care se pune, la gestionarea reflexiilor luminii, este să nu se producă, din configurația spațială și amplasarea sau orientarea suprafețelor reflectante  - din material, culoare sau textură -strălucirea orbitoare, deci să se evite crearea unui disconfort vizual major pentru utilizatorii spațiului respectiv. Cu alte cuvinte, așa cum zice o vorbă veche, vezi să nu faci rău încercând să faci bine. Sau, preluând din jurământul lui Hippocrate (care ni se aplică și nouă, arhitecților), Primum non nocere.

Citește și alte articole

Ana-Maria Dabija
© 2024 Copyright
Ana-Maria Dabija - Birou Individual de Arhitectură.
Consultanță in arhitectură si construcții
Toate drepturile rezervate
crossmenuchevron-down