”Lumină din piatră” pare o contradicție în termeni: piatra ornamentală, pe care o folosim în construcții, e prin definiție opacă. Sau... nu?
Depinde de alcătuirea pietrei, depinde de tehnologia de prelucrare, depinde de grosimea pietrei, depinde de sursa de lumină și de intensitatea ei...
... depinde de măiestria arhitectului care poate scoate lumină din... piatră seacă.
Scriind introducerea la acest articol îmi revin cele două citate celebre referitoare la arhitectură și spațiul construit: ”jocul savant, corect și magnific al volumelor reunite în lumină” - Le Corbusier și ”Soarele nu realizează cât de minunat este decât după ce a fost construită încăperea” - Louis Kahn.
Am văzut prima oară ”lumină din piatră” - sau prin piatră - la Moscheea din alabastru, în Cairo... în secolul trecut, în mileniul trecut: prin 1970, când am avut ocazia - rară în vermurile acelea - să petrec jumătate de zi la Cairo; am ”bifat” Sfinxul și piramidele, Muzeul de egiptologie și Moscheea de alabastru. Ghidul ne-a făcut o demonstrație: în spatele unei coloane de piatră a aprins o brichetă iar coloana s-a luminat. Imaginea mi-a rămas în minte și în suflet mai mult decât piramidele și muzeul luate împreună și pentru mine ”Cairo” înseamnă și astăzi coloana aprinsă e lumina din piatră văzută prin ochii unui copil. Deși am mai văzut - sunt destul de comune astăzi - recepții la hotel(uri) sau panouri decorative din piatră cu lumină în spate, nimic nu a fost la fel de magic ca acea coloană din alabastru trezită la viață de flacăra unei brichete.
