Povestea sticlei (și implicit a vitraliilor) merge mai departe și ajunge în - poate - cea mai romantică perioadă a istoriei ei, perioada Art Nouveau: sfârșit de veac - început de veac. Fascinantă perioada, în istorie. Haideți să vedem:
1883: în Chicago începe construirea primului „zgârie-nori”: Insurance Building
În artă îşi face apariţia curentul „Art Nouveau”, definit ca atare într-o publicaţie belgiană în 1884
1885: Daimler şi Benz construiesc primul automobil cu motor cu combustie internă
1889: se construieşte Turnul Eiffel
1892: se deschide firma „Tiffany Glass and Decorating Company”
1895: Fraţii Lumiere prezintă primul film
1895: în Paris, Siegfried Bing deschide o galerie-magazin L’Art Nouveau. În această galerie, în care expuneau „avangardişti” ai perioadei aceleia, este găzduită şi expoziţia lui Luis Comfort Tiffany
1900: Siegmund Freud publică lucrarea „Interpretarea viselor”
1901 Émile Gallé devine preşedinte al Scolii din Nancy
1903: Pierre şi Marie Curie primesc premiul Nobel pentru descoperirea radiumului
1905: În decursul unui singur an - denumit ”annus mirabilis” / anul miracolelor - Albert Einstein publică patru articole științifice fundamentale în revista Annalen der Physik în care este explicat efectul fotoelectric (pentru care va primi un premiu Nobel în anul 1921), este explicată mișcarea browniană, este lansată teoria specială a relativității (în care viteza luminii este o constantă fizică) și, în fine, este definită echivalența masă-energie prin celebra ecuație
1905 Antoni Gaudi proiectează Casa Mila la Barcelona şi Frank Lloyd Wright proiectează Robbie House, la Chicago
1905 Stravinski compune „Le sacre de printemps”
1914: arhiducele Ferdinand este asasinat. Începe Primul Război Mondial.
Două nume, din lumea sticlei - sticlarilor, se evidențiază: Luis Comfort Tiffany (despre care este vorba în acest articol) și Émile Gallé (despre care va fi vorba într-un articol viitor). Ceea ce îi unește pe acești doi mari artiști este transferarea și transformarea sticlei din zona de lux în cea de bunuri de larg consum, fără a se renunța însă la preocuparea și apartenența la zona artistică a produselor.
