Scara către pod. Desigur, depinde și de pod: dacă acesta are înălțime mică și ajung acolo doar pisicile, șoarecii și - desigur - viespile, nu ne batem capul (dar nici nu numim acel spațiu ”pod”).
Terminologia - și implicit legislația românească - este mai flexibilă (o compar de pildă cu terminologia tehnică germană care este mult mai bogată în termeni, devenind astfel mai clar pentru interlocutori... ”ce vrea să spună autorul”) astfel încât este neclar când avem de-a face cu un pod real și când cu unul fals (adică un spațiu tehnic în care de fapt nu se prea poate ajunge). De la ce înălțime în sus podul este... pod? Desigur nu ne referim la zonele perimetrale, acolo înălțimea mică este acceptată.
Normativul de Mansarde, realizat în anul 2000 și coordonat de doamna Ioana Atanasescu de la IPCT (și la care am fost responsabil de lucrare din partea UAUIM) ne-a dat ocazia să ne punem problema înălțimii libere minime necesare pentru definirea spațiului mansardei. Încă zâmbesc amintindu-mi discuțiile amuzante referitoare la înălțimi libere (mai ales în...baie!) și de scenariile de funcționare pe care le construiam. Ceea ce diferențiază mansarda de pod este că mansarda este un pod amenajat, cu caracteristici higro-termice similare celor din restul casei iar de amenajat se amenajează cât se poate (conform... Normativului). Ceea ce rămâne dincolo de spațiul termoizolat, delimitat de pereții și tavanul mansardei până la limita pereților exteriori și alcătuirea învelitorii este, în continuare, pod.
Spre deosebire de alte țări, podul în locuința tradițională românească era locul unde se depozitau lucrurile care nu mai aveau o utilizare curentă și locul de...afumat cârnații. Bineînțeles periodic cineva urca în pod să mai aducă ceva; rareori se făcea ordine în pod și se mai arunca din mobila, cărțile, jucăriile, cutiile de acolo. Daaaar...și aici ajungem la subiectul articolului... ca să depozitezi ceva în pod, trebuie să poți ajunge acolo în siguranță. Adică pe scara către pod.
