Cupolele sunt sisteme constructive cu o vechime milenară. Panteonul a fost realizat în secolul al II-lea î.Ch. în Roma; Sfânta Sofia a fost construită în Constantinopolul secolului al VI-lea d.Ch. La începutul secolului al XV-lea Filippo Brunelleschi realiza celebra cupolă a catedralei Santa Maria del Fiore la Florența și, un secol mai târziu, Michelangelo construia cupola basilicii Sfântul Petru din Roma.
La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX apar altfel de cupole: pânzele subțiri și cupolele geodezice.
Deși nu este inventatorul acestor sisteme (se pare că prima cupolă geodezică a fost proiectată și construită de un inginer de la fabrica Zeiss prin 1922, pentru un planetariu), Buckminster Fuller a redescoperit sistemul după cel de-al doilea război mondial și l-a brevetat, sub denumirea de cupolă geodezică. Interesant este că el vedea, în acest sistem care are un volum maxim raportat la înălțime, răspunsul la problema crizei de locuințe din perioada postbelică. Chiar dacă viziunea lui Fuller nu a ”prins” în epoca lui, există astăzi domuri geodezice care adăpostesc locuințe individuale. Și nu numai.
Cât despre paraboloidul hiperbolic, se pare că datorăm apariția sa unor matematicieni ruși la sfârșitul secolului al XIX-lea și, concomitent, geniului arhitectului catalan Antoni Gaudi.
