Fațade vii.
Acum 20 de ani aceste fațade păreau exotice deși, dacă stăm să ne gândim puțin, clădiri sau garduri invadate de verdeață avem, slavă Domnului!
Și, deși cu oarecare timiditate, au mai apărut ceva fațade verzi și pe la noi. Nu mă refer la ghivecele aliniate pe o structură-suport din care ies plante (și personal am o imensă nemulțumire pentru transformarea fațadelor clădirii Poștei Vitan - un exemplu splendid de clădire cu placaj din cărămidă și travertin - în ceva ce nu este de fapt nici fațadă verde nici perete viu).
Alcătuirile de fațade vii se încadrează în categoria largă a fațadelor ventilate (de altfel chiar au un capitol dedicat în Normativul privind proiectarea fațadelor cu alcătuire ventilată): distanțarea plantelor de clădire asigură mișcarea aerului în acest spațiu intermediar și împiedică atât deteriorarea finisajului din cauza ”gheruțelor” cu care plantele se agață de suport cât și măstrarea umidității peretelui, cu cohorta de efecte nedorite: pete, desprinderi de finisaje interioare, ciuperci, mucegaiuri.
Exemplul care ilustrează acestă introducere (nu reiau textul din articol, vă las plăcerea de a-l citi) este de la Iași. Văzut de mine acum un an, în octombrie. Mai târziu în toamnă frunzele devin ruginii iar fațada are o cu totul altă vibrație.
La câte calcane avem în București și aiurea, mult bine am - și ne-am - face să aplicăm astfel de soluții de fațade vii care, dat fiind cu ce voluptate am dat jos vegetația și am pus copacii la pământ - noi, nu furtunile - ar mai filtra un pic aerul, l-ar mai umidifica și l-ar face mai respirabil.
Mai am un lucru de zis: autorul peretelui este firma Odu-Acoperișuri și fațade verzi, din Târgu Mureș. Pe site-ul lor mai găsiți lucruri interesante și...poate idei de proiectare și colaborare profesională. Succes!
