Spuneam, cu mulți ani în urmă - vreo 20 dacă mă gândesc bine - unor studenți că, într-un spațiu configurat greșit (da, se întâmplă), mai poți să ”dregi busuiocul” cu plante și cu lumini. Ulterior am descoperit că și cu... tavanul! Un tavan care reflectă lumina poate da impresia de spațiu mai înalt. Luminat din spate poate crea iluzia luminii naturale. Până la urmă, lumea materialelor de finisaje este imensă și destinată realizării unei ambianțe plăcute chiar dacă spațiul construit nu arată în realitate ca în randările... uneori trucate. Și ar mai fi ceva: finisajele ne ajută să mascăm elemente de construcție pe care nu vrem să le vedem.
Dar aici deschid o adevărată cutie a Pandorei: ”Form Follows Function” - dictonul atribuit lui Louis Sullivan încă din ultimii ani ai secolului al XIX-lea - poate fi transferat la scara subansamblului? Se pot propune structuri care nu sunt vizibile pentru că le acopăr cu altceva? Uneori da, alteori nu, în funcție de... ”function”. Este de avut în vedere faptul că uneori trebuie desfăcută ”forma” pentru a fi întreținută ”funcțiunea”: se mai schimbă un bec, se mai unge, se mai strânge... Deci trebuie finisaje care să permită accesul periodic în spatele finisajului tavanelor. Atunci când sunt elemente constructive, nu de instalații... se poate da liber la formă, culori, texturi...
... iar tavanele întinse pot acoperi o gamă imensă de forme, culori și texturi, pentru că pe fond discutăm despre o structură fixată pe structura clădirii și un material cu oarecare elasticitate (vulgarizând, ”o mușama” - pentru cei care au apucat perioada de glorie a mușamalelor , în anii'70 - '80) care se întinde și se fixează pe structură. Aproape fără greutate.
Atenție însă! Categoria tavanelor întinse (să nu le spuneți ”extensibile”, așa cum au fost nefericit traduse, că nu sunt gantere!) nu se recomandă amatorilor de produse DIY: este nevoie de specialiști și instrumente specifice pentru montajul și întreținerea lor. Dar de frumoase... sunt foarte frumoase!
