Scriind introducerea la acest articol mi-au răsărit în minte tavanele de la... Casa Poporului. Imense! Doamne ferește să se desprindă vreo bucată! Sistemele de prindere și suspendare ale tavanelor suspendate realizate cu tehnologii tradiționale reprezintă (încă) un exemplu de colaborare între arhitecți și ingineri, exact din perspectiva siguranței persoanelor care circulă prin încăperile delimitate de astfel de subansambluri. Dinspre sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1989 sistemele de tavane suspendate folosite în România erau preponderent cele pe rabiț. Vechile tavane suspendate (inițial pe șipci și trestie, ulterior pe rabiț) se realizau din tencuieli pe bază de ipsos pe o rețea de susținere metalică, ancorată de planșeu. Distanțieri din lemn sau din bare metalice asigurau planeitatea rețelei la intrados iar reglarea planeității se asigura prin strângerea sau destinderea (”înfășurarea” pe o piesă de lemn) sârmelor care legau rețeaua (celebra ”plasă de Buzău”) de planșeu. În mod evident și tencuiala era armată cu ”cânepă de Manila” (deși probabil doar termenul era exotic iar tocătura era din fibre vegetale de proveniență locală) , suprafețele fiind semnificative (astăzi am numi această tehnologie, generic, ”armare dispersă”).
Deci cum stau tavanele suspendate? Suspendate! De o osatură (nu-i spun structură ca să evit confuzia cu elementele structurale ale clădirii deși, la nivel de subansamblu arhitectural, sistemul de susținere și prindere poate fi considerat o structură) care face legătura între elementul portant - planșeu - și elementul care reprezintă închiderea la partea superioară a încăperii (adică... tavanul).
Există - și asta mai crea oarece confuzie printre studenții de anul 2 sau 3 (depinde când era programat cursul de Finisaj) - și în cazul tavanelor aderente un schelet de susținere, simplu sau dublu, fixat de planșeu și de care se fixează direct, intim, solidar, elementele de tavan (plăci, fâșii, scânduri, șipci). Diferența între aceste tavane și cele suspendate este că, în cazul celor din urmă, sunt necesare dispozitive de suspendare (ghici ciupercă!) și reglaj.
