Am citit la un moment dat - și mi se pare pertinent - că transformările sistemelor constructive nu pot fi la fel de dinamice precum sunt în alte domenii științifice și tehnologice. Se pare că, până la un punct, este adevărat: nu s-a găsit încă modalitatea de a sfida, de pildă, gravitația în ceea ce privește sistemele constructive (deși sunt clădiri la care te cam întrebi cum stau - și aici meritul este al structuristului...).
Articolul chiar definea arhitectura ca fiind o artă „conservatoare” prin raportarea la celelalte
arte (nu-i vorbă cå până construiești o casă... se schimbă curentul, trece moda, mai apare altceva... în vreme ce, de pildă, arta dansului evoluează mai rapid dar, din păcate, și mai
efemer).
Iată că și arhitectura intră în „rândul lumii” din punct de vedere al includerii de materiale/
produse „trendy”.
