Conform unor statistici americane, circa 12.000 (da, douăsprezece mii) de persoane își pierd viața anual ca urmare a căderii pe scări. Detaliind, conform aceleiași surse care citează un studiu publicat de The American Journal of Emergency Medicine în anul 2017, un procent de 67% din totalul acestor cazuri este acoperit de persoanele în vârstă și de copiii mici. Dezvoltând statistica, articolul mai precizează că 32% din căzăturile pe scări au avut drept consecință entorse, 19% s-au soldat cu fracturi diverse, 21% au condus la leziuni la cap și gât sau la leziuni ale spatelui sau măduvei spinării. V-am speriat suficient de tare încât să citiți articolul Greșeli la scări?
Sau să vă înscrieți la cursurile de Scări sau de Greșeli?
E paradoxal cum ceva atât de clar și matematic definit - cum e formula de calcul al treptelor - să fie atât de puțin respectat!
E uluitor cum, deși treptele pot fi asimilate cu niște pardoseli înguste și lungi, la proiectarea scărilor se uită adesea că cerințele pe care acestea trebuie să le îndeplinească sunt aceleași cu cele ale pardoselilor (care, și ele, stau la baza unui număr impresionant de accidente, unele cu final tragic).
Și ar mai fi ceva de semnalat, nu doar pentru scări sau pardoseli: clădirile, ca orice produs, vin ”la pachet” cu un ”manual” de întreținere, cu prevederi uneori explicite (la produse și echipamente mai ales), alteori... de bun simț și, ca atare, neprecizate. Exemplificând, celebra coajă de banană pe care alunecă actorii în filmele de comedie mai vechi spre hazul spectatorilor (deși ar putea aluneca la fel de bine și pe o coajă de măr) în viața reală poate sta la baza unei tragedii. Ce vreau să spun este că o scară, o pardoseală, o casă în general trebuie întreținută. Altminteri pot să apară accidente care nu mai sunt din vina proiectantului sau constructorului.
