Am vorbit despre scări (și o vom mai face, evident) și am vorbit despre balustrade / mâini curente; vom reveni și asupra lor, evident. Ce nu am abordat până acum este complexul scară și balustradă.
Așa cum vedeți și în imaginea care însoțește această prezentare, cele două subansambluri luate împreună au cu totul alt impact.
Așa cum uneori o balustradă ”strică” sculpturalitatea scării (și vă trimit înapoi la uluitoarea scară a lui Oscar Niemeyer de la Palatul Itamaraty - o găsiți în alt articol din secțiunea ”scări” și pe net în imagini mult mai spectaculoase), în alte cazuri ”jocul savant, corect și magnific al volumelor reunite în lumină” - cum frumos definea Le Corbusier prin 1924 Arhitectura - transformă ansamblul scară-balustradă într-un element de artă plastică la scara orașului. Sau la scara clădirii, după caz. Depinde de artistul-arhitect dar... nu numai de el: la spectaculozitatea unei scări, la suplețea și la eleganța ei inginerul are o contribuție semnificativă: imaginați-vă că în locul unei plăci subțiri cu trepte, inginerul propune o huidumă de 50-60-70 cm (nu mă provocați: am... ”dovada”): ca să țină, nu-i așa?
Sau propune - atunci când se lasă convins să calculeze balustrada - niște pari cât toate zilele pe post de montanți... Nu ziceți ”păi cin' te puse, cucoană, să-i dai balustrada inginerului?” Păi mă puse... P 100 – 1 / 2013, Cap. 10 Prevederi specifice componentelor nestructurale ale construcțiilor și bine îmi făcu (domnul profesor Petrovici, domnul inginer Mironescu... mari nume ale ingineriei civile românești)! Să nu se prăvălească la vale utilizatorul când se sprijină de balustradă.
Și de aici intervine negocierea: ”hai să încercăm așa...” ”dar n-am putea să...”. Iar ansamblul scară și balustradă este oglinda colaborării celor doi specialiști: elegantă, delicată, aproape imaterială sau dimpotrivă țeapănă, colțoasă, informă, diformă, după cât de bine - sau rău- s-au înțeles cei doi, după cât de mult - sau de puțin - se implică, după cât de pasionați - sau nu - sunt de ceea ce fac.
Am mai spus și o voi repeta: arhitectul vine cu ideea; cu ”scânteia” dar realizarea efectivă a unei clădiri - sau subansamblu - este un efort colectiv, multi și interdisciplinar.
Scările - cu și fără balustrade - sunt sculpturi monumentale pe care noi - furnicuțe - trebuie să putem să urcăm și coborâm în siguranță.
