Inginerii politehniști au o vorbă: dacă funcționează, nu pune mâna. Se aplică și la noi: dacă s-a dovedit corect principiul trebuie să-l dezvoltăm, nu să-l înlocuim cu ceva ”nou”, ”modern”, ”frumooos”...
Și, în domeniul nostru, ceea ce ”funcționează” este foarte adesea ceea ce s-a realizat cândva și a fost șlefuit în timp, de nici nu se mai știe de unde a pornit ideea. De fapt se știe: de la condițiile de mediu, variate în zone geo-climatice diferite dar care au elemente comune în areale diferite ale globului. Nu funcționează aceleași rețete peste tot: unele spații trebuie protejate de frig, altele de căldură, unele de ploaie altele de nisip etc. Scriam în deschiderea altui articol (dar susțin această teorie de vreo douăzeci și cinci de ani) că în condiții climatice similare și beneficiind de materiale de construcție similare, oamenii construiesc la fel. Am avut această revelație când, intrând într-o locuință din muzeul de etnografie din Skansen, la Stockholm, m-a izbit senzația că sunt la... bunica mea din Ionești-Vâlcea: același model de zugrăveală pe pereți, aceeași culoare, casa mirosea cam la fel... doar că cele două case erau la vreo 2000 km una de cealaltă. Sigur că imaginile nu se suprapuneau, ca geometrie a clădirilor dar atmosfera și materialele... erau de acolo.
În același mod, soluțiile de realizare a unei case eficiente din punct de vedere al consumurilor energetice (problematica la modă astăzi) se pot plia pe soluții testate atât la noi (anii de frig din deceniul al nouălea al secolului trecut au condus la rezolvări foarte corecte tehnic, determinate de nevoia de a supraviețui) cât și la alții cu climă mai aspră.
Și poate trebuie menționat că omul de rând a construit întotdeauna ținând cont de consumuri, fie ele de materiale sau de energie. Consumerismul are nite cauze și niște motivații despre care vom vorbi cu altă ocazie.
