Deși ideea de a utiliza spațiul de sub acoperișul în pantă este banală, în arhitectura tradițională românească soluția nu s-a utilizat. din multe motive. Acum vreo 25 - 30 de ani însă a apărut un curent de opinie care promova această idee și - mai mult - dacă nu ai un pod, fă-l, ca să ai ce mansarda. O fi bine... o fi rău... De aici și titlul articolului: mansardarea blocurilor, pro și contra.
Nu mi-aduc aminte să mă fi cățărat prea mult, copil fiind, prin pomi. Ce vreți?! Fată de oraș. Dar tocmai că am fost fată de oraș, mă urcam, pe ”scara de pisică” (ce treabă au aici pisicile... nu știu), pe... terasa blocului nostru... și pe terasele altor blocuri (copil fiind), că nu era mare brânză să urci scara verticală și să ieși pe casă! Pe atunci nu mă uitam la starea învelitorii - asta a venit cu vârsta și cu profesia - ci la apusul de soare în spatele liniei blocurilor. Nici părinții nu erau îngroziți de escalada noastră: făcuseră mai multe șotii în copilăria lor decât aveam noi imaginația a face.
Coșul de fum este locul pe unde vine Moș Crăciun dar și pe unde iese tot ce înseamnă aer poluat din încăperi: iarna prin coșul de fum se elimină gazele de ardere, fierbinți iar vara aerul cald, încărcat cu agenți poluanți.
Apa de pe casă poate fi evacuată prin casă, printr-un sistem de dispozitive de preluare la nivelul terasei, de transport (preferabil) pe verticală prin clădire și de evacuare la canalizarea localității.
Despre fabuloasa lume a garguielor și himerelor se poate vorbi cu spaimă medievală dar și cu umor. Cred că din Evul Mediu până acum umorul nu s-a stins: garguiele trebuiau să pară înspăimântătoare dar în același timp... pare că artistul și-a zis acum e momentul să-i încondeiem și ”noi” pe ”ei”. În zilele noastre caricatura e cu creionul pe hârtie (sau cu mouse-ul pe ecran) dar în urmă cu un mileniu era dăltuită la propriu, în piatră. Și ulterior pe pânză.
DEX-ul definește garguiul ca fiind „jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. - Din fr. gargouille”. „Ornament în formă de cap de animal la capătul superior al unui burlan, pentru scurgerea apei”. Alte dicționare fac referire la un termen mult mai vechi, „gurgulio”, provenind din latina târzie, care înseamnă - ca și gargouille - gât. Dar, deoarece acest accesoriu este unul special, milenar, și deoarece are o istorie interesantă, o să ne
oprim puțin mai mult asupra sa. Așa cum vedeți, articolul se numește ”Fabuloasa lume a garguielor: himerele de pe acoperiș, între spaime și umor” și este primul dintr-o serie unde, într-adevăr, spaima și umorul se împletesc cu legende și povești din vremuri aproape mitice.
Îmi vine să încep acest articol cu „A fost odată...” Și asta pentru că vreau să deschidem această serie cu o regină... A fost odată o regină tristă, pre numele ei Amytis. Provenea din Media - un teritoriu din actualul Iran, cu vegetație bogată (păduri). S-a măritat cu un mare conducător al Babilonului - Nabucodonosor […]
Am avut acum o vreme articole referitoare la case eficiente energetic. Subiectul nu se perimează, așa cum nici materialele și sistemele nu rămân pe loc. Cum știm deja, obiectivul este găsirea unor surse de energie curată, care să ne permită aceleași consumuri (grosso modo), dar cu afectarea mult redusă a mediului înconjurător. De puțin timp, […]
Despre acoperișuri și panouri fotovoltaice montate pe acestea, am mai vorbit. În acest număr al revistei vom vorbi despre solzi - captatori solari (! poate nu e cea mai potrivita denumire), sau despre modalități de integrare a panourilor care produc curent electric, într-o maniera mai noua.
După ce a vizitat România, prietenul meu din SUA, arhitectul Tom Hutchinson - expert și consultant în sisteme de acoperișuri - mi-a propus să scriu la revista în care publica și el articole pe tema acoperișurilor. Ceea ce am și făcut.
