Articolul pe care vi-l prezint abordează unele posibilități de multiplicare a luminii naturale care stau la îndemâna arhitectului.
Articolul pe care vi-l prezint abordează unele posibilități de multiplicare a luminii naturale care stau la îndemâna arhitectului.
Spectaculosul cotidian sau cum să utilizăm tehnologia pentru a crea imagini uluitoare ale pietonalelor străzilor istorice
Emile Gallé este unul din exemplele în care un nume propriu - Gallé - se transformă într-un substantiv comun: gallé-uri. Articolul deschide o fereastră către cine a fost și cum a influențat arta sticlei și nu numai, în Franța și în lume. De altfel produsele ”tip Gallé” nu au ieșit niciodată din modă: le găsim și astăzi, într-un mic magazin cochet, pe strada Câmpineanu.
De la bijuterie la pocal, de la pocal la element de închidere a anvelopei clădirii, de la fereastră la vitraliu, de la adorație la distrugere, de la obiect lux la produse de masă. Iată, într-o frază, istoria sticlei de acum 5000 de ani până în perioada Art Nouveau, perioadă pe care o tratează acest articol.
”Poate niciun material nu este mai fascinant decât sticla” spuneam în introducerea primului articol despre vitralii. Uluitoare dorința de a întrepătrunde utilul - nevoia de asigurare a luminii în spațiul construit - cu frumosul! Altminteri de ce atâta bogăție în poveștile pe care le spun vitraliile catedralelor și, ulterior, a reședințelor nobiliare.
Lumea materialelor de construcții este fascinantă și asemenea unui labirint sau asemenea poveștilor din cele 1001 de nopți: niciodată nu știi unde ai ajuns, ce drum se deschide sau ce poveste începe. Nu există material de construcție plicticos sau a cărui poveste să se fi încheiat. Dar poate niciun material nu este mai fascinant decât sticla.
”Blocuri de sticlă... altfel” se referă la un sistem de pardoseli apărut - cum altfel?! - ca răspuns la nevoia de a asigura luminarea directă a unor spații întunecoase. Și nu de ieri-de azi ci de circa o sută de ani. De ce să aprinzi lumina, ziua, când acest serviciu poate fi asigurat de prietenul nostru, soarele, gratuit? Că doar nu acum s-a inventat eficienta utilizare a energiei în clădiri!
”Lumina din pereți lichizi”în arhitectură continuă seria sistemelor neconvenționale de partiționare a spațiului construit. Fie ca element de anvelopă, deci de delimitare a spațiului interior de cel exterior, fie de compartimentare, cracteristicile blocurilor umpluate cu apă conferă unicitate clădirii în care sunt prevăzute. În plus, blocul de apă realizează și o termoizolare a elementului de anvelopă.
”Lumina din piatră” tratează problematica placajelor subțiri din piatră naturală care pot căpăta valențe noi în expresia arhitecturală și face o prezentare a tipurilor de piatră utilizate ca placaje translucide. ”Lumina din piatră” conferă spectaculozitate spațiului prin folosirea abilă a ceea ce are mai aparte piatra: culoare, textură, venatură, puse în evidență prin lumină.
Filtrarea și multiplicarea luminii reprezintă una din modalitățile de asigurare a calității spațiului interior. Nu doar oglinzile ci și tunelurile solare, deseori prevăzute și cu heliostate, aduc lumina în spațiile interioare, întunecoase. Sistemele nu sunt noi: se pare că se utilizau și în Egiptul antic, pentru a lumina anumite încăperi tainice din piramide.
