Paradoxul exotismului sau despre economie circulară aplicată
Paradoxul exotismului sau despre economie circulară aplicată
Dintre materialele de finisaj pe care le considerăm ecologice, bambusul (ca și pluta) are o caracteristică negativă: vine de departe
Bambusul este un material de construcție cu totul remarcabil, acoperind, cu cele circa 1500 de specii, o gamă spectaculoasă de produse, de la cele alimentare la lucrări de artă. De aceea am dat titlul articolului în 2008, ”Bambusul, oțelul vegetal”.
Pluta este un material special: natural, antifungic, termoizolant, rezistent la apă, elastic.
Singurul defect este că...se aduce tocmai din Portugalia, ceea ce-i mai ia din calitățile de produs ecologic, dat fiind combustibilul care se consumă pentru transportul acestor produse.
Prin anii '70 ai secolului trecut pardoselile din locuințele colective se realizau din linoleum, zis și ”linoleu”. Glumind, aș zice că nu era chiar greșit, dat fiind că nu era vorba despre materialul nobil alcătuit din plută măcinată amestecată cu ulei de in (linum - “in” - si oleum - “ulei”). Despre linoleum este vorba în articolul prezentat.
Despre plută se pot spune multe lucruri, în funcție de domeniul la care facem referire: de la verbul ”a pluti” la substantive care definesc ambarcațiuni, sisteme de transport pe apă, stiluri de înot, accesorii pentru pescari până la expresii plastice românești despre oameni aiuriți.
În spatele tuturor este un material-minune, un material natural uimitor despre care vom vorbi pe parcursul mai multor ”episoade”
Spuneam, cu mulți ani în urmă - vreo 20 dacă mă gândesc bine - unor studenți că, într-un spațiu configurat greșit (da, se întâmplă), mai poți să ”dregi busuiocul” cu plante și cu lumini. Ulterior am descoperit că și cu... tavanul! Un tavan care reflectă lumina poate da impresia de spațiu mai înalt. Luminat din spate poate crea iluzia luminii naturale. Până la urmă, lumea materialelor de finisaje este imensă și destinată realizării unei ambianțe plăcute chiar dacă spațiul construit nu arată în realitate ca în randările... uneori trucate. Și ar mai fi ceva: finisajele ne ajută să mascăm elemente de construcție pe care nu vrem să le vedem.
Cum stau tavanele suspendate? Cum să stea?! Suspendate! Eeeee... și de aici începe discuția! Dispozitivele de suspendare și reglaj sunt gândite astfel încât să țină cont de greutatea și dimensiunile plăcilor de tavan. Altminteri... vă amintesc de placa de sticlă a tavanului care s-a desprins și a lovit un student (v-am spus povestea în preambulul unui alt articol despre tavane).
Cum spuneam în articolul ”Tavane suspendate și tavane false”, deși există o încăpățânare (demnă de o cauză mai bună) de a numi tavanele suspendate tavane false, ele sunt teribil de reale. Și, mai mult decât atât, să vă ferească Dumnezeu să cadă un tavan (sau un element de tavan) peste dumneavoastră: veți verifica, pe propria piele, cât de dureros de real este. Nu mi s-a întâmplat mie ci unui student de-al meu; a ajuns la spital, la neurologie... a tras ceva!
Să vă povestesc: vara trecută (în 2024) a avut loc pe strada mea (și prin împrejurimi) o acțiune hei-rupistică de înlocuire a trotuarelor din asfalt cu tortuare din dale de beton. Hai să zicem că ideea în sine nu e foarte rea, dat fiind că asfaltul era cam vai de mama lui. Problema de fond este cu ce înlocuiești? Și... cum execuți lucrarea!
