Categorie: Publicații

Fațadele care generează energie sunt sisteme contemporane de producere a energiei prin elementele de anvelopă ale clădirilor. Panourile fotovoltaice integrate în clădiri (building integrated photovoltaics, abreviate ca BIPV) au fost dezvoltate de decenii și astăzi au ajuns să fie integrate în fațade ca elemente verticale de pereți cortină sau fațade ventilate dar și ca sisteme de umbrire - parasolare - sau de învelitoare (ca solzi sau membrane hidroizolante). În ultimii ani fațade care generează energie au devenit dacă nu banale, sisteme comune în arhitectura mondială.

Apa de pe casă poate fi evacuată prin casă, printr-un sistem de dispozitive de preluare la nivelul terasei, de transport (preferabil) pe verticală prin clădire și de evacuare la canalizarea localității.

Conform dexonline, ”BÁMBUS (< germ.) s. m. Specii de plante exotice arborescente din genul Bambusa, familia gramineeelor, cu tulpini drepte, cilindrice, înalte pînă la 25 m, foarte rezistente, folosite ca material de construcție.” Cu alte cuvinte, e un fel de iarbă înaltă. Atât de înaltă că ajunge, după unii autori, și la 40m înălțime! Bambusul este un material de construcție exotic. Poate fi considerat ecologic doar în mediul lui natural, unde costul de transport e minim.

Filtrarea și multiplicarea luminii reprezintă una din modalitățile de asigurare a calității spațiului interior. Nu doar oglinzile ci și tunelurile solare, deseori prevăzute și cu heliostate, aduc lumina în spațiile interioare, întunecoase. Sistemele nu sunt noi: se pare că se utilizau și în Egiptul antic, pentru a lumina anumite încăperi tainice din piramide.

Posibilitățile de expresie ale betonului sunt foarte variate, permițând atât exprimarea materialului de construcție cât și mascarea acestuia în spatele unui alt material de finisaj. A fost posibilă astfel realizarea de scări cu costuri incomparabil mai mici decât dacă s-ar fi utilizat, să zicem, blocuri masive de piatră, dar cu aspect asemănător.

Scările din beton armat pendulează între forță și grație. Depinde foarte mult de gândirea arhitectului și de abilitatea inginerului, dacă balanța se înclină înspre forță sau spre grație. Betonul are calități estetice deosebite și multă vreme acestea au fost exploatate din plin. Din păcate însă, cel puțin deocamdată, accentul se pune pe alte materiale. Epoca de glorie a scărilor din beton armat a fost însă la sfârșitul secolului al XIX-lea, reprezentată de scările balansate care aproape sunt... ireale prin zveltețea lor.

Despre fabuloasa lume a garguielor și himerelor se poate vorbi cu spaimă medievală dar și cu umor. Cred că din Evul Mediu până acum umorul nu s-a stins: garguiele trebuiau să pară înspăimântătoare dar în același timp... pare că artistul și-a zis acum e momentul să-i încondeiem și ”noi” pe ”ei”. În zilele noastre caricatura e cu creionul pe hârtie (sau cu mouse-ul pe ecran) dar în urmă cu un mileniu era dăltuită la propriu, în piatră. Și ulterior pe pânză.

Filtrarea și multiplicarea luminii reprezintă una din modalitățile de asigurare a calității spațiului interior. Dintre metodele adoptate de arhitecți pentru satisfacerea acestei cerințe, articolul prezintă ca posibilități fațada sudică a Institutului Lumii Arabe, închisă cu panouri vitrate care integrează o elaborată ”țesătură” de diafragme care reproduc mișcarea irisului ochiului uman, deschizându-se și închizându-se în funcție de cantitatea de lumină, respectiv glafurile laterale din oglindă și suprafețele reflectante ale spațiului interior din clădirea Torre Agbar, care, prin reflexii succesive, asigură nivelul necesar de iluminare al acestui spațiu.

Pluta este un material uimitor pentru finisaje. Ca și în cazul pardoselilor, placajele interioare din plută reprezintă finisaje scumpe, având în vedere că sunt realizate din materiale naturale și nu produse de sinteză.
Fiind aplicate pe pereți, nu se pune accent pe rezistența lor mecanică (nu urcă nimeni în mod normal cu picioarele pe pereți - cu excepția, evident, a unor furnici, țânțari sau a cine știe căror alte insecte…).

DEX-ul definește garguiul ca fiind „jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. - Din fr. gargouille”. „Ornament în formă de cap de animal la capătul superior al unui burlan, pentru scurgerea apei”. Alte dicționare fac referire la un termen mult mai vechi, „gurgulio”, provenind din latina târzie, care înseamnă - ca și gargouille - gât. Dar, deoarece acest accesoriu este unul special, milenar, și deoarece are o istorie interesantă, o să ne
oprim puțin mai mult asupra sa. Așa cum vedeți, articolul se numește ”Fabuloasa lume a garguielor: himerele de pe acoperiș, între spaime și umor” și este primul dintr-o serie unde, într-adevăr, spaima și umorul se împletesc cu legende și povești din vremuri aproape mitice.