Categorie: Articole

Scările din beton armat pendulează între forță și grație. Depinde foarte mult de gândirea arhitectului și de abilitatea inginerului, dacă balanța se înclină înspre forță sau spre grație. Betonul are calități estetice deosebite și multă vreme acestea au fost exploatate din plin. Din păcate însă, cel puțin deocamdată, accentul se pune pe alte materiale. Epoca de glorie a scărilor din beton armat a fost însă la sfârșitul secolului al XIX-lea, reprezentată de scările balansate care aproape sunt... ireale prin zveltețea lor.

Despre fabuloasa lume a garguielor și himerelor se poate vorbi cu spaimă medievală dar și cu umor. Cred că din Evul Mediu până acum umorul nu s-a stins: garguiele trebuiau să pară înspăimântătoare dar în același timp... pare că artistul și-a zis acum e momentul să-i încondeiem și ”noi” pe ”ei”. În zilele noastre caricatura e cu creionul pe hârtie (sau cu mouse-ul pe ecran) dar în urmă cu un mileniu era dăltuită la propriu, în piatră. Și ulterior pe pânză.

Filtrarea și multiplicarea luminii reprezintă una din modalitățile de asigurare a calității spațiului interior. Dintre metodele adoptate de arhitecți pentru satisfacerea acestei cerințe, articolul prezintă ca posibilități fațada sudică a Institutului Lumii Arabe, închisă cu panouri vitrate care integrează o elaborată ”țesătură” de diafragme care reproduc mișcarea irisului ochiului uman, deschizându-se și închizându-se în funcție de cantitatea de lumină, respectiv glafurile laterale din oglindă și suprafețele reflectante ale spațiului interior din clădirea Torre Agbar, care, prin reflexii succesive, asigură nivelul necesar de iluminare al acestui spațiu.

Pluta este un material uimitor pentru finisaje. Ca și în cazul pardoselilor, placajele interioare din plută reprezintă finisaje scumpe, având în vedere că sunt realizate din materiale naturale și nu produse de sinteză.
Fiind aplicate pe pereți, nu se pune accent pe rezistența lor mecanică (nu urcă nimeni în mod normal cu picioarele pe pereți - cu excepția, evident, a unor furnici, țânțari sau a cine știe căror alte insecte…).

DEX-ul definește garguiul ca fiind „jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. - Din fr. gargouille”. „Ornament în formă de cap de animal la capătul superior al unui burlan, pentru scurgerea apei”. Alte dicționare fac referire la un termen mult mai vechi, „gurgulio”, provenind din latina târzie, care înseamnă - ca și gargouille - gât. Dar, deoarece acest accesoriu este unul special, milenar, și deoarece are o istorie interesantă, o să ne
oprim puțin mai mult asupra sa. Așa cum vedeți, articolul se numește ”Fabuloasa lume a garguielor: himerele de pe acoperiș, între spaime și umor” și este primul dintr-o serie unde, într-adevăr, spaima și umorul se împletesc cu legende și povești din vremuri aproape mitice. 

”Frunză verde fag, Dorule sărac, Lăutar pribeag Vin', de-mi zi cu drag” ... povestește Mihai Eminescu în Basmul lui Arghir (și nu numai)... Fagul este una dintre speciile de arbori cele mai frecvent întâlnite în Europa Centrală și de Vest, în zona cuprinsă între latitu dinea 40° și 60°. Se găsește atât la șes cât și […]

Fațadele care generează energie încep să fie relativ des întâlnite astăzi, la aproape douăzeci de ani de când am scris prima oară despre ele. În urmă cu câțiva ani - mai precis prin 2005 - vorbeam despre panourile fotovoltaice și utilizarea lor în clădiri. Astăzi deja putem vorbi despre sisteme solare integrate în clădiri ca […]

Plecând de la PANOURILE ELECTROLUMINISCENTE, despre care am mai amintit aici, am ajuns la LEC, abreviere de la LIGHT EMITTING CAPACITOR, un sistem deosebit de panouri luminoase, subțiri cât foaia de hârtie. Dar, un bob zăbavă, dragi cititori…

Lumea materialelor de construcții e plină de materiale noi, ”inteligente” și suntem (cred) încă la început. Am putea defini materialele inteligente ca materiale cu răspuns dinamic la agenții de mediu exteriori lor. De fapt e impropriu spus ”materiale”. Acestea reprezintă baza de la care se pleacă: lemn, argilă, metal, nisip, piatră. De aici încolo, prin […]

Există materiale ”predispuse” la transparență și sculptură: sticla, metalul, lemnul (în anumite alcătuiri). Niciunul dintre aceste materiale nu trimite către masiv și deci invitația spre ”plutire” aproape că vine de la sine. O ajutăm și noi, nu-i vorbă, utilizând materiale transparente sau perforate...